Ion Șinca · Alte lucrări018 / 219

În cântarea României

1986 · cca. 150 × 150 cm · Teatrul Național București · reprodusă în „Luceafărul”, 4 octombrie 1986

Compoziție de grup lucrată în tonuri de sepia și ocru: unsprezece figuri, aproape toate feminine, stau aliniate frontal, în veșminte lungi care cad în cute verticale. În centru, o figură cu văl alb pe cap ține mâinile împreunate, iar cele din jur se apleacă ușor spre ea; câteva chipuri sunt doar sugerate, altele au trăsăturile desenate în tuș fin. În spate se ridică o arhitectură abia schițată, cu deschideri și un disc rotund în dreapta sus, care nu descrie un loc anume, ci ține locul unui fundal de scenă. Tehnica e de spălare pe hârtie, cu pigment lăsat să se adune în margini și cu alburi rezervate pe veșminte; efectul e de frescă veche, ștearsă.

Motivefiguri și portrete

Categorie · Studii și compoziții

Înapoi în arhivă ↗ Folosește tastele ← →