Ion Șinca1950—2014 Arhiva oficială a operei

Ion Șinca · Colecții · Întrebare deschisă

Unde e acum?

Din cele 216 de lucrări documentate, 156 dintre ele nu au o adresă de azi. Știm cum arată, în ce an au fost făcute, cât măsoară, în ce expoziție au fost. Nu știm în ce casă sunt.

Nu sunt pierdute — sunt neconsemnate. Un tablou vândut la o expoziție acum douăzeci de ani atârnă și azi pe un perete; doar că peretele acela nu e scris nicăieri. Cine l-a cumpărat știe. Noi nu.

De-asta e pagina asta. Dacă ai una dintre ele, dacă ai văzut-o la cineva, dacă îți amintești cui i-a dăruit-o — spune. Nu cerem dovezi și nu publicăm nume fără voie: dacă vrei, colecția rămâne „particulară”, fără să apară cine ești. Ce contează e ca lucrarea să nu mai fie fără urmă.

Cum se scrie: apasă „Știu unde e acum” sub orice lucrare și se deschide un mail cu titlul ei deja pus. Scrie unde e sau la cine — cât de exact vrei tu — și de unde știi: ai cumpărat-o, ai primit-o, ai văzut-o la cineva.

Nu trebuie să fii sigur și nu trebuie să dai nume. „A luat-o cineva de la expoziția din 2007, cred că un medic din Ploiești” e o informație bună; se scrie exact așa, cu îndoiala în ea. dd@m75.ro

Anii de început

1976—19897 lucrări

Din aceiași ani, lucrările cărora le știm adresa stau așa: Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” (13), În colecția familiei (2), Colecția Badea Cârțan (1).

Anii nouăzeci

1990—199911 lucrări

Din aceiași ani, lucrările cărora le știm adresa stau așa: În colecția familiei (16), Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” (6), Atelierul de la Liceul „Ion Creangă” (1).

Anii două mii

2000—200973 de lucrări

Din aceiași ani, lucrările cărora le știm adresa stau așa: În colecția familiei (6), Atelierul de la Liceul „Ion Creangă” (3), Colecția Badea Cârțan (3), Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” (1).

Ultimii ani

2010—201465 de lucrări

Din aceiași ani, lucrările cărora le știm adresa stau așa: Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” (3), În colecția familiei (3), Atelierul de la Liceul „Ion Creangă” (1).

De ce scrie „nu știm” și nu „colecție particulară”

„Colecție particulară” sună mai bine și nu înseamnă nimic — e felul politicos de a spune că n-avem idee. O arhivă în care nu se mai vede diferența dintre o lucrare cu adresă și una fără nu mai e bună la nimic. Aici se vede: pe pagina Colecțiilor stau cele 60 cu adresă documentată, aici stau restul.

Sunt și cazuri la mijloc, pe care le ținem separat: 11 lucrări au trecut printr-o licitație — se știe că au fost de vânzare, nu se știe cine le-a luat; 1 e încă în curs de documentare; iar la 2 sursele nu se potrivesc și spun două locuri deodată. Toate sunt scrise ca atare pe pagina Colecțiilor.

Când vine un răspuns, lucrarea primește locul și sursa — „după spusele lui X”, „confirmat de proprietar” — și trece în rubrica ei. Dacă proprietarul nu vrea să fie numit, scriem doar „colecție particulară, confirmată”, ceea ce e cu totul altceva decât „colecție particulară” scris pe ghicite.

Cealaltă întrebare deschisă a arhivei, la fel de bătrână, e unde au fost pictate ↗.

Unde se află lucrările azi ↗ · Unde a fost pictată? ↗ · Arhiva operei ↗