Luiza Rădulescu Pintilie

Culorile de la hotarul dintre omenesc și dumnezeire… Târzia descoperire și apoi rămasele prea puține întâlniri cu artistul și profesorul Ion Șinca m-au cucerit — ca jurnalist prea obișnuit cu trecătoare, conjuncturale și adesea nemeritate măriri — prin nobiliarul său amestec de modestie, timiditate, delicatețe și arare răspândiri de parfum boem. Îndrăznesc să cred că poate chiar această privilegiată alăturare a dat lucrărilor sale lumină și măreție, simplitate și profunzime, omenesc și dumnezeire deopotrivă.

Mărturisesc că nu știu cum arată Grădina Raiului. Dar în închipuirile mele aș putea crede că doar din serafica ei întindere a adus artistul Ion Șinca, cu atâta har, pe pământ, copacul său cu flori albe, malul roșu înflorit ori tomnatice fantasme, nemurindu-le pe pânză care îi poartă semnătura. Unice tablouri prin care, pentru o eternitate și încă o zi, am toată convingerea că artistul Ion Șinca face până și Grădina Raiului — ale cărei poteci și trepte le străbate acum — încă și mai frumoasă!